Kintsugi sau despre a accepta să fii perfect-imperfect


1 min de citit

Am spart cana mea preferată.

În prima clipă, m-am certat și m-am întristat. 

Apoi, mi-am adus aminte de arta japoneză prin care obiectele sparte sunt readuse la viață lipind cu măiestrie cioburile cu fir de aur. Ele devin astfel, în imperfecțiunea lor, mai frumoase. Momentul căderii devine parte integrantă din ele, iar firul de aur le conferă mai multă valoare, dar și rezistență.    

Reamintindu-mi această lecție a perfecțiunii-imperfecte, mi-am dat seama că a fi perfect nu înseamnă că ești invincibil, că nu ai căzut, că nu ești ciobit, că nu ai nici o cicatrice.  

Ce înseamnă să fii perfect? 

Pentru că am învățat să fim mereu în competiție, suntem într-o luptă continuă pentru ‘perfecțiune’. Când ne luptăm cu alții o facem pentru a demonstra că noi avem dreptate, suntem mai buni, putem mai mult. Sunt momente când lupta cu noi înșine ne auto-limitează: ajungem să ne vedem doar defectele, neajunsurile, căderile, marginile ciobite. Atribuim ‘căderilor’ sensuri dramatice, care nu ne mai lasă să înaintam. 

Când am spart cana preferată, puteam alege să văd în asta o dramă, să mă culpabilizez (nu sunt în stare să am grija de nimic) sau să mă victimizez (numai mie mi se întâmplă așa ceva). Sau puteam alege să culeg cioburile și, cu atenție și compasiune, să încerc să le lipesc la loc. Ține de mine să o transform într-un obiect cu mai multă valoare a cărui cicatrice să îmi aducă aminte că sunt capabilă să mă folosesc de calitățile mele pentru a merge mai departe. 

Viața ne arată că nu putem controla ce experiențe ne scoate în cale. Avem însă control în a decide cum trecem peste aceste experiențe. Nici o experiență în sine nu este cauza succesului sau eșecului nostru, ci sensul pe care noi îl acordăm acesteia. 

Pentru mine, a fi perfect înseamnă a deveni conștient de propria valoare. A te accepta pe tine însuți pentru ceea ce ești, nu pentru ceea ce faci. A îți cunoaște potențialul, talentele și calitățile și a le folosi în beneficiul celorlalți. A îți accepta cicatricile, înțelegând că astfel ai devenit mai bun, mai înțelept, mai puternic și, deci, ai mai multă valoare (pentru tine și pentru ceilalți).

Comentarii
* E-mailul nu va fi publicat pe site.