Povești de companie: #11 Puterea nebănuită a emoțiilor


1 min de citit

Aștepta cu nerăbdare întâlnirea cu managerul său pentru a îi comunica decizia de a candida la rolul recent devenit vacant. Imediat după începerea discuției, managerul său i-a spus că are să îi comunice ceva important: decisese să facă o promovare pentru rolul vacant; doar că acea persoană, nu era el. 

A rămas complet blocat. Restul discuției s-a derulat pe pilot automat.

Restul zilei a fost crispat și și-a descărcat nervii pe cine i-a ieșit în cale, culminând cu întâlnirea de lucru cu echipa sa, când a avut o ieșire destul de violentă la aflarea veștii că un punct de audit nu poate fi închis la timp. Monologul din mintea lui creștea în amplitudine: ‘Cum a putut decide fără să discute cu nimeni? Ce fel de companie e asta, care permite așa ceva? Chiar nu sunt în stare să fac jobul ăsta …?‘ 

S-a lăsat consumat de această poveste până în punctul în care a ales să schimbe compania.

Ce garanție are însă că un scenariu similar nu se va repeta? 

Va alege să plece de fiecare dată?

Ce ar putea face diferit? 

Ar putea să își  ia timp să analizeze situația, fiind curios în legătură cu ceea ce gândește, dar mai ales, cu ceea ce simte

  • Ce cunosc despre  situația asta? 
  • Ce presupuneri fac? 
  • Ce mai trebuie să aflu? 
  • Care e perspectiva celuilalt? 
  • Ce rol am avut eu în această situație? 
  • Ce simt cu adevărat? Mă simt [supărat / dezamăgit / furios / ….]
  • Ce se ascunde în spatele reacției mele? De ce m-am blocat și nu am spus nimic? Ce mă supără de fapt atât de tare în legătură cu decizia asta (de ex. faptul că nu am fost eu prima opțiune sau faptul că a decis în mod subiectiv)? 

Pornind de la această nouă înțelegere, el va putea face o alegere conștientă asupra felului în care vrea să acționeze. 

Una dintre opțiuni este de a avea o discuție deschisă cu managerul lui, fără să lase această situație să devină o rană ascunsă, pe care să încerce să o mascheze schimbând organizația. 

Poate după discuția cu managerul său, va ajunge la concluzia că întradevar aceasta e cea mai bună opțiune pentru el, însă aceasta alegere nu o va face din poziția de victimă, ci complet asumat și coerent. 


Notă: 

Emoțiile, gândurile și comportamentele noastre sunt interconectate. 

Nu ne plac emoțiile dificile. Preferăm să le refulăm (să respingem, să înăbușim în subconștient emoțiile neplăcute sau dureroase) sau să le proiectăm asupra altora, decât să le acceptăm. 

Însă chiar dacă ne disociem de emoțiile noastre mai greu de suportat, asta nu face că ele să dispară, ci dimpotrivă, încep să ne controleze și chiar să ne definească. 

Alegând să fim în contact cu noi înșine, să ne recunoaștem și să ne explorăm gândurile și sentimentele, putem să găsim noi posibilități și să încercam adoptarea unor comportamente diferite, în mod conștient, mai puțin constrânsi de temeri și de credințe limitative.

Comentarii
* E-mailul nu va fi publicat pe site.