Povești de companie: #2 Încredere & Încurajare


1 min de citit

Noul venit din echipă atrage atenția managerului prin faptul că nu livrează proiectul ce i-a fost încredințat, cerând mai multe amânări de termen, găsind scuze și dând vina pe alți colegi. Managerul e hotărât să ia atitudine.

Cum ar putea proceda?

Ar putea să îi scrie un email în care să îi comunice în mod explicit un nou termen limită, punctând  consecințele negative ale nerespectării lui. Sau poate să îl cheme într-o discuție în care să îi spună că îl consideră ‘un leneș care nu își asumă răspunderea’, și să își exprime dezamăgirea totală și regretul de a-l fi ales să facă parte din echipa lui. Spera că în felul acesta îl vă face să îi fie rușine și o să îl ambiționeze să performeze.

Care va fi rezultatul? Cel mai probabil, colaborarea nu o să fie de durată.

De ce alege aceaste abordări?

Pentru că încearcă să folosească rușinea că metodă pentru a îi face pe alții să respecte regulile. 

Ca manager, știe că el poartă răspunderea echipei. În sinea lui, îi e rușine să accepte că poate a făcut o alegere greșită luându-l în echipa lui și răspunde rușinii provocând rușine. 

Atunci când suferim - de rușine sau doar de teama de a ne face de rușine - crește probabilitatea de a adopta comportamente limitative (devenim agresivi, sau ne închidem în noi, ne reprimăm emoțiile).

Omul nou știe că a greșit, însă dacă managerul îi va spune că ‘este leneș’, el se va simți lipsit de valoare, se va activa rușinea, gândul că ‘nu sunt destul de … ’ și în loc să încerce să se schimbe, o să aleagă să riposteze sau să devina defensiv. În loc să devină motivat să încerce să schimbe ceva, el va lăsa rușinea să îi submineze încrederea că poate fi mai bun. 

Dacă însă managerul îi va da șansa să își ceară scuze, cel mai probabil el își va asuma vina. Când îl va atenționa cu privire la acțiunile sale, la faptul că “nu se planifică bine și nu livrează la timp“, el va simți că are o șansă să își schimbe comportamentul. 

Dacă ar fi catalogat ca ‘leneș și mincinos’, ce potențial de a face o schimbare ar mai avea?

Recomandare

Atunci când reușim să îi privim pe alții prin prisma acțiunilor lor, nu vom apela la rușine că metodă de control, ci vom acționa în așa fel încât aceștia să (re)devină încrezători în capacitatea lor de a se descurca și de a-și gestiona comportamentul. 

E un parteneriat bazat pe încredere în valoarea fiecaruia și  pe încurajarea de a își asuma responsabilitatea pentru faptele proprii. 

Iar atunci, decizia privind felul cum vor acționa, le va aparține.

Comentarii
* E-mailul nu va fi publicat pe site.