Verbul ‘a trăi’


3 min de citit

Cum declini verbul ‘a trăi’ dacă nu ști prea multă gramatica sau dacă iți e frica să îl pui pe hârtie, mai ales forma de prezent. 

Atât de ușor uiți să iți însușești prezentul, fie pentru că te uiți mereu peste umăr, sau mai rău, te întorci cu totul spre trecut, fie pentru că tot cauți cu ochii minții viitorul. 

De ce o fi așa? Iți e frica să trăiești cu tine însuți, singur, asumat, în prezent, cu un simplu ‘eu trăiesc’ și atunci tinzi spre a găsi forme mai complexe, în care ‘a trai’ se însoțește cu ‘a avea’ sau ‘a voi’ și astfel, în doi, trecutul capătă forță de atracție, iar viitorul pare mai luminos, mai posibil? 

Ce cuvinte încep cu doua consoane grele precum ‘tr’: trăit, trudit, trist, tremurat, trântit, trebuit…vs… transformat, triumfator, trupesc? Vocabularul e generous și tine balanță. Iți arunca în fata adevărul. Trăind, te transformi. Ce nu înțelegi? Ce te împiedică să fii curajos în viață ta și să alegi să o trăiești, în loc să accepți să te trăiască ea pe tine, cum bine spuneau niste oameni înțelepți.

Oare daca ai putea cuantifica și înțelege cât de multa energie consumi nefiind în prezent, ai alege să continui să tânjești după ce nu mai e posibil sau să tânjești după ce ar putea fi posibil, ignorând prezentul? Și ce e prezentul? 

Ce înseamnă să trăiești în prezent? Să fii un copil bun, studios și respectos și să ‘make mama proud’, apoi să fii un om bun, muncitor și altruist și să ‘make others happy’ … fii părinte, partener, iubit, fiu / fiica, sef, prieten, coleg, vecin ... ? ... și tu, unde ești tu? când ești tu? ce ești tu? ce mai rămâne din tine să fii tu

Sau de fapt, trebuie să înțelegi, că tu ești toate astea, că nu le-ai primit cadou, că nu te-ai primit cadou, că nimic nu a venit de la sine, ci e ceea ce tu ai devenit, trăind, transformându-te, traducându-te pentru alțîi și prin alțîi, transpunându-te prin tot ce ai știut mai bine, în aceste tu-uri mai mici? 

Tu ești un puzzle viu și infinit.  Îndrăznește să fii tu cel care alege piesele și le pune la locul potrivit. 

Sunt mulți pasionați, dar și mult mai mulți amatori de puzzle care cred că știu cum se face și care vor (vrea) să pună ei piesele și (vor) ridica din sprânceană când te vor vedea încercând să te compui. 

Și da, e greu să nu îi asculți, e greu să nu vezi sprânceană ridicata, e greu să nu iți asculți vocea din cap care iți spune că de fapt nu ști ce faci, că ai îndrăznit prea mult, că ei stiu mai bine. Și o să doară. O să doară vocile, o să doară privirile, o să doară sprânceană ridicată, o să doară tăcerile, o să doară … toate odată, sau fiecare separat. 

Dar în prezent, acum, aici, o să trăiești, o să poți să alegi să fii curajos în viața ta!

Comentarii
* E-mailul nu va fi publicat pe site.